20 de ani in Siberia. Amintiri din viata de Anita Nandris-Cudla a fost cartea care m-a surprins cel mai mult in acest inceput de an. Veti vedea in continuare de ce.
De ce mi-a placut cartea
La primele cuvinte ale povestii am ramas surrprinsa sa vad ca a fost pastrata scrierea intocmai cum a fost redactata de Anita. Nu s-a intervenit mai deloc asupra cuvintelor (regionalisme sau arhaisme), fiind pastrata limba romaneasca din Bucovina, asa cum era vorbita la acea vreme. Acest fapt nu a ingreunat citirea ei, asa cum m-am asteptat la inceput, insa a conferit autenticitate scrierii.
Anita isi incepe povestea din copilarie, cu detalii despre fratii si parintii ei. Mama acesteia s-a imbolnavit si ea, fiind singura fata din familie, a renuntat la scoala si a ramas acasa sa o ingrijeasca pe aceasta. A suferit destul de mult, uitandu-se la ceilalti copii cum isi petreceau timpul impreuna cu parintii sanatosi, iar ea avea grija de toata casa, insa a fost un copil ascultator si cuminte. Cand a crescut, s-a casatorit in acelasi sat, cu un baiat mai sarac, pentru a ramane aproape de mama ei si a o ajuta in continuare. A facut acest lucru, desi ar fi putut sa plece mai departe si sa se marite cu alti baieti, mai bogati.
Impreuna cu sotul ei a reusit sa isi faca o casa frumoasa, sa aiba animale si a avut si 3 copii. Insa razboiul a venit, iar ei au fost luati din casele lor. Femeia a ramas cu baietii si a fost despartita de sot, dar si de mama ei care a ramas singura, fiind macinata de boala. Au fost deportati in Siberia, unde au indurat frig, foame si boli. Insa vointa femeii, credinta si dragostea pentru copii au facut-o sa reziste si dupa multi ani au reusit sa se intoarca acasa si sa isi reabiliteze numele. In ciuda tuturor greutatilor, Anita a trait pana la varsta de 82 de ani.
Paginile care descriu anii petrecuti in Siberia sunt cele mai impresionante. Anita ne descrie cum mergea prin nameti sa culeaga fructe pentru copii, astfel incat acestia sa nu se imbolnaveasca de scorbut. Le cusea haine din saci si fire de la capete de funii. Copiii invatasera sa vaneze, puneau capcane si prindeau din cand in cand cate o pasare. In rest, mancau paine sau cate un peste cand se intorceau baietii cei mari de pe mare. Acestea sunt cateva dintre neajunsurile pe care le-au indurat, pe restul va recomand sa le cititi din carte.
Detalii despre carte
Cartea are un numar de 264 de pagini si a aparut la editura Humanitas. Editia mea cuprinde o prefata, o scrisoare adresata domnului Liiceanu de catre fratele Anitei, Gheorghe Nandris, urmata de povestea femeii, o nota asupra primei editii si cateva pagini care tin loc de postfata. Sunt incluse si anexe: repere despre Bucovina, un tabel cu deportatii din acea regiune, dar si ecouri la aparitia primei editii. Ultimele pagini sunt reprezentate de imagini cu Anita si familia ei.
Cautati la Treatrul National piesa cu acelasi nume si, daca sunteti norocosi si veti gasi bilete, veti asculta un monolog al Anitei.
Cumpara si tu 20 de ani in Siberia
Am cautat pe internet cartea si am observat ca la majoritatea magazinelor online sunt stocurile epuizate, asa ca va sfatuiesc sa va grabiti si sa o cumparati, daca va doriti sa o cititi. Am gasit-o totusi disponibila pe site-ul librariei clb.ro si pe eMAG.ro.
